vineri, 8 februarie 2008

PEDICUŢA - O PLANTĂ MIRACULOASĂ

Pedicuţa, cu denumirea ştiinţifică Lycopodium clavatum are o mulţime de alte denumiri în popor: brădişor, zaharniţă, chindicuţă, brâul- vântului, crucea-pământultui, piciorul-lupului, praful-strigoilor, talpa-ursului, bunceag, cornăţel, cornişor, etc. Este o plantă veşnic verde, asemănătoare muşchiului, creşte sub formă de peduncul lung (ca o sfoară) de 1-2 metri lungime pe sol, în păduri de conifere sau foioase situate la înălţimi de peste 600 de metri, în locuri ferite de lumina directă a soarelui şi, se spune că este singura plantă din natură cu proprietăţi radioactive datorită faptului că ar conţine radiu. Nu trebuie să vă faceţi probleme din acet motiv deoarece Lumea Misterelor a măsurat radioactivitatea plantei şi nu a sesizat diferenţe între aceasta şi mediul ambiant. De altfel echipa de investigaţii a găsit pedicuţa în Munţii Buzăului sub denumirea populară de zaharniţă şi a constatat că acesta are anumite arealuri în care poate fi găsită. Oamenii mai în vârstă ne-au relatat că atunci când erau copii, părinţii lor făceau în fiecare an perne lungi cu pedicuţă pe care le puneau în jurul paturilor, iar atunci când le era frig se lipeau de aceste perne şi se încălzeau.



Planta se recoltează în general, la sfârşitul verii, se usucă şi poate fi folosită în termen de maxim un an de zile, după care îşi pierde proprietăţile. Se foloseşte sub formă de infuzie, pernuţe sau pulbere de pedicuţă, pentru ameliorarea sau vindecarea multor afecţiuni.
Infuzia se prepară astfel: se fierb 0,5 litri de apă, se toarnă peste o mână de pedicuţă, se lasă 15 minute apoi se strecoară si se beau una sau cel mult două cani pe zi, dimineaţa pe stomacul gol şi/sau seara, în înghiţituri mici şi rare. Nu se îndulceşte. Ceaiul de pedicuţă preparat astfel este indispensabil în bolile de ficat (se spune că planta contribuie la regenerarea celulelor ficatului), reumatism, artrită (chiar şi atunci când există deja modificări de formă ale articulaţiilor), constipaţie cronică, hemoroizi, boli ale căilor urinare şi ale organelor genitale, colici renale, pietre la rinichi, crampe musculare sau cârcei şi în multe alte afecţiuni, cu rezultate notabile chiar împotriva fumatului .
Pedicuţa se mai foloseşte şi direct, sub formă de săculeţi sau pernuţe făcute din material textil natural (pânză de bumbac), în care se introduce planta ca atare, această pernuţă se pune pe locul dureros iar în scurt timp durerea dispare. Pernuţa cu pedicuţă a fost folosită cu succes şi la drenarea puroiului în cazul infecţiilor septice cât şi la regenerarea pelii în cazul rănilor produse în diabet (în acest din urmă caz efectul s-a produs la folosirea plantei proaspete). De asemenea scade tensiunea arterială, crampele musculare dispar rapid, rănile se cicatrizează mult mai repede iar tonusul, vigoarea organismului creşte.
La vârsta de patru ani planta înfloreşte iar polenul său galben, cunoscut sub numele de făina vrăjitoarei, este folosit sub formă de alifii la vindecarea rănilor şi escoriaţiilor care se produc la bolnavii ce stau perioade lungi imobilizaţi la pat.
Este necesar ca planta să fie culeasă direct pentru un efect maxim sau, când este procurată de la farmacii să fie în termen de garanţie. Persoanele cu afecţiuni gastrice trebuie să manifeste prudenţă în folosirea ceaiurilor. Pernuţele cu pedicuţă nu au contraindicaţii.

Autori: Cristian Pompei si Gheorghe Cohal
(articol publicat in revista LUMEA MISTERELOR - 2008)
© Copyright LUMEA MISTERELOR 2008

LOCURI INCĂRCATE ENERGETIC



De câte ori nu treci prin locuri în care te simţi minunat, puternic, plin de viaţă, fericit, parcă eşti in stare să muţi munţii din loc? Sau, dimpotrivă, sleit de puteri, abia de poţi ridica picioarele să mergi, parcă ai fi nedormit de câteva zile sau ai cărat saci în port?
Se pare că asemenea locuri există peste tot, iar localnicii le ştiu şi le caută periodic sau le ocolesc. Sunt numite locuri binefăcătoare sau rele iar străinii sunt sfătuiţi, în general, să le ocolească pe cele rele sau malefice.
De multe ori ne-am întrebat de ce oamenii sunt atraşi de locurile unde sunt amenajate mănăstiri, schituri, chilii izolate, chiar dacă acestea se află la mare depărtare de aşezări umane, greu accesibile, uneori neputând ajunge acolo decât pe jos şi cu eforturi deosebite. De asemenea ne-am întrebat cum au rezistat în aceste locuri călugării, pustnicii, asceţii, fără prea multe alimente ori apă, izolaţi de toţi şi de toate, doar cu credinţa în suflet şi gândul la Dumnezeu.
În multe din aceste locuri se întâmplă şi minuni, în general sub formă de însănătoşiri sau vindecări miraculoase ale unor boli în faţa cărora medicina alopată a rămas neputincioasă.
Echipa noastră de investigaţii a trecut prin cîteva asemenea locuri, cunoscute ca având mare încărcătură spirituală cât şi tradiţii deosebite în plan religios: peştera Polovragi, în care, după legendele locului, a trăit Zamolxe, complexul de lăcaşuri de cult săpate în stâncă de la Aluniş, lângă localitatea Colţi, judetul Buzău, peştrea Sfântului Andrei din Dobrogea, peştera Casian din Cheile Dobrogei, biserica din stâncă de la Corbii de piatră, lângă Domneşti, judeţul Dâmboviţa, mănăstirea Nămăieşti, judeţul Dâmboviţa.
În aceste locuri am procedat ca de obicei: am cules legende, am stat de vorbă cu bătrânii, le-am ascultat păsurile, poveştile şi întâmplările vieţilor lor, am fotografiat şi înregistrat video frumuseţile naturii, dar... am mai observat un lucru uimitor, şi anume, acumulatorul de la videocameră, deşi folosit, arăta mai mult decât normal.


OBSERVAŢII TEHNICE

Pentru a înţelege mai bine, la o deplasare pentru investigaţii în teren, se pun acumulatorii la încărcat înainte de plecare pentru a fi plini cu energie şi a nu rămâne în pană, adică să nu mai poţi folosi aparatura. Acumulatorul nostru încărcat la maxim arată întotdeauna pe display aproximativ 780 de minute, fiind de mare capacitate. În timpul folosirii, aceasta cifră scade progresiv în funcţie de câţiva factori: temperatura de afară, timpul de filmare, dacă lampa de iluminare este folosită (descărcarea este mai rapidă deoarece creşte consumul de curent), cât timp camera stă în aşteptare (stand by), etc. În anumite puncte din preajma locaţiilor de mai sus, am observat cu stupoare că indicatorul de capacitate (cifra ce arată numărul de minute de înregistrare), arată mult mai mult decât ar trebui să arate.
Prima dată am observat acest lucru deasupra peşterii Polovragi, în zona unde se află grote şi peşteri mai mici în care au trăit cândva pustnici. În timpul ultimei deplasări, deşi am filmat la Corbii de piatră aproximativ o oră, (in interior şi cu lampa aprinsă, deoarece era lumină insuficientă), apoi la Domneşti încă aproape o oră, când am urcat scările mănăstirii de la Nămăieşti, pe display-ul camerei era afişat că mai am 966 de minute de înregistrare! Incredibil!


EXPLICAŢII POSIBILE?

Normal că ne-am întrebat ce se întâmplă? De ce numai în aceste locuri şi nu aiurea? Pentru că în alte zone nu am remarcat fenomenul. Dacă aici se manifestă acele fluxuri energetice despre care se vorbeşte din ce în ce mai mult în ultimul timp, fluxuri de energie cosmică, telurică sau, de ce nu, divină? Ori, de ce nu ar exista aici acele porţi de trecere spre alte lumi paralele sau alte existenţe...? Sau de ce nu ne-am putea imagina că în aceste locuri se fac salturi secvenţiale în timp? Sau faptul că energia prezentă aici ar repara codul genetic ori moleculele organismelor vii afectate de agresiunea factorilor nocivi prezenti în jurul nostru (aerul respirat, poluarea, substanţele chimice prezente în alimente, radiaţiile cosmice, undele radio, stresul, etc.)? Cu alte cuvinte sa se producă o puternică vindecare naturală pe care nu o putem înţelege încă?
Problema rămâne deschisă pentru orice discuţie, propunere, sesizare, inclusiv cercetare serioasă, noi o vom avea în atenţie în deplasările noastre, de asemenea vom încerca să luăm legătura cu specialişti în domeniu pentru a încerca să facem măsurători şi să explicăm fenomenul.
Autori: Cristian Pompei si Gheorghe Cohal
(articol publicat in revista LUMEA MISTERELOR - 2008)
© Copyright LUMEA MISTERELOR 2008